De ce Retailbook?

Cumparatorii se plictisesc mai repede decat consumatorii. Asta am invatat dupa 10 ani de retail. Ce ne face sa cumparam? Cum devine un comerciant mai interesant decat ceilalti? sunt intrebari la care ne putem raspunde daca suntem aproape de business si cu simtul realitatii.

luni, 3 ianuarie 2011

Intoarcerea la bacania din colt sau de la vale

Cand aveam 5-6 ani si incepusem sa ma delectez cu ideea de shopping, desi pe vremea aia habar nu aveam de termen, adoram magazinutele din cartierul unde stateau bunicii mei in Bacau. Cand se mergea la cumparaturi, se spunea ca mergi "la vale, la Tache". Ce era chestia asta de fapt? o alimentara, un magazin de paine, un aprozar si inca un magazinas cu de toate gen ata de cusut, batiste si fermoare. Acest comert era atat de placut pentru ca se baza pe relatia umana care se stabilea intre client si vanzator. La paine era o tanti care ne dadea bucati de paine pentru 25 de bani cand fugeam in pauzele de la scoala, era asa buna painea aia calda fara nimic. Nici nu ne trebuia mai mult. Vanzatoarea ne stia si ne astepta cu bucatile din paine gata portionate. Nu cumpara nici un elev o paine intreaga. Si nu era nici o problema cu codul de bara sau cu bonul de casa ca luai doar o bucatica dintr-un articol intreg.

Fascinatia hypermarketurilor la mine a durat putin desi muncesc in domeniu, dar din perspectiva clientului nu mai sunt atat de atasata. Primul hypermarket l-am vazut in Franta cand aveam 19 ani...am fost socata, nu stiam unde si cum sa ma mai uit si sa ma minunez. Atunci am zis ca asta e culmea shoppingului si ca e tot ce imi pot dori. Efectul asupra mea atunci a fost zdrobitor, era prin 1995 cred...plecata din Bacau unde cel mai mare magazin era cel din centru unde se gaseau de toate claie peste gramada.....si ajunsa in tara retailului modern, tara hypermarketurilor, Franta....si am nimerit si din prima intr-un Carrefour. Aveam lacrimi in ochi privind rafturile cu dulciuri si cu cosmetice. Nu-mi puteam imagina ca exista asa ceva.

Si iata-ma azi....cand dupa atata contact cu lumea retailului, incep sa ma retrag catre comertul mai micut ca dimensiune si mai linistit...adica ma simt mai ok in magazinele mai mici, imi place comertul online din ce in ce mai mult. Ador de asemenea comertul de nisa gen Bacania veche, Pukka Food si incep sa fiu mai degraba client de supermarket decat de hypermarket.

Astazi am citit in rappel de titres trimis de Cezar Baciu un articol care mi-a placut:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cumparaturile-la-coltul-blocului-noua-miza-in-retailul-autohton-142634.html
si observ ca totusi comertul acesta de mici dimensiuni revine, ne dorim ca si consumatori mai mult contact uman, sa cunoastem vanzatorul, sa vedem dimineata cum ajunge masina cu paine in fata magazinului  si sa putem sa avem si o mica relatie de complicitate cu vanzatorul care ne va anunta cand tocmai va pune la vanzare primele cirese de vara sau va avea un stoc mic din ciocolata noastra preferata si va pune una deoparte pentru noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu